Muzica este condimentul vieții și vibrația cea mai înaltă a inimilor. În muzică ne găsim sentimentele, iubirea, amintirile, melancolia, nostalgia copilăriei pierdute. Se spune că cea mai profundă și mai prețuită muzică este aceea care ne dă ocazia de fiecare dată să ne întoarcem la origini, să ne conectăm trup și suflet cu strămoșii noștri, cu patria de care suntem legați prin naștere. Aceea este muzica folclorică, cea care alina și bucura odinioară existența înaintașilor noștri. Prin folclor, ne întoarcem întotdeauna la satul românesc și la portul nostru popular. Dar mai ales, aducem în prezent istoria unei nații.

Satele de pe Valea Bistriței de Gorj sunt cunoscute în toată Europa pentru tradițiile, obiceiurile și îndeosebi pentru folclorul muzical bogat și extrem de autentic. Regiunea păstrează muzica spiritului românesc până în străfundurile pământurilor ce fierb sub freamătul naturii sălbatice. 

În folclorul muzical specific zonei Gorjului, se încadrează muzica și jocurile populare. Cele mai vechi cântece din acest județ sunt emblematice pentru regiunea Olteniei. Este vorba despre balade, cântece epice, care se împart în mai multe categorii: fantastice, păstorești, vitejești, familiale și jurnale orale. Dintre acestea, cele mai faimoase și mai ușor de amintit ar fi: Iovan Iorgovan, Trei Surori, Gruia lui Novac, Gheorghe și Arapu, Mărunțelu, Uncheșelul, Matei Haiducul, Cântecul lui Tudor, Cântecul Popii Mischie, La nuntă la Vijulan, sau Focul de la Costești. Poate aceia dintre noi care au crescut în satele Olteniei își mai amintesc încă emoționantele versuri: „Dinspre munții Lotrului, / Prin strâmtoarea Oltului, / Cine se coboară-n cale, / Către Dunăre la vale? / Colo-n Munții oltenești, / Sus, la curți mari novăcești, / Plimbă-mi-se prin ceardac, / Trist, feciorul lui Novac: / Din ochi negri lăcrămând, / De la inimă oftând.” (fragment din balada „Gruia lui Novac”). 

Iar cine nu a auzit încă tulburătoarea baladă populară „Iovan Iorgovan” ar face bine să o caute, căci acele versuri, ascultate ori citite, chiar îți merg la inimă: „Sus, pe Cerna-n sus, Mulţi voinici s-or dus. Şi toţi s-au răpus. Dar a mai rămas Un Roman viteaz: Iovan Iorgovan, Braţ de buzdugan” (fragment din balada „Iovan Iorgovan”). Se zice că Iovan Iorgovan ar fi fost un haiduc care a trăit prin munții din Țara Românească, pe la sfârșitul secolului al-XVII-lea. 

Istoria baladelor în Gorj este una lungă și foarte interesantă, atingând apogeul abia la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX. În jurul evoluției acestui gen muzical se învârt nume sonore ale folclorului gorjean, precum lăutarul Petre Geagu, „Cătăroiu”, care a compus și a cântat balade în zona Tismanei. Au mai fost și alți muzicieni care i-au preluat compozițiile, transportându-le în alte regiuni din țară, până în zilele noastre. Din păcate, timpul a așezat o pată de umbră asupra baladelor, închizându-le în lada trecutului frumos și uitat de lume. În ultima vreme, creațiile de acest fel nu au mai fost atât de populare, iar artiștii care le cunosc și le promovează sunt tot mai puțini. Unul dintre acești rari artiști este Cristian Geagu, nimeni altul decât nepotul lăutarului Cătăroiu. 

Folclorul muzical din Gorj nu se bazează doar pe balade, ci și pe cântece lirice și pe doine. Doina constituie un gen muzical ce merită din start mai multă atenție din partea noastră, ea fiind inclusă, din anul 2009,  în Lista Patrimoniului Imaterial al UNESCO. Așadar, doina inspirată de frumusețea naturii locale, de dorurile și de năzuințele sătenilor din Valea Bistriței Gorjene, a ajuns să reprezinte cultura românească și pe plan mondial. Încă o mândrie să fii născut pe minunatele plaiuri scăldate de apele Jiului, ale Bistriței, și de soarele care mângâie duios crestele Carpaților!  

Despre doina românească, Dimitrie Cantemir menționa în lucrarea sa de căpătâi, Descriptio Moldaviae, că ar fi de proveniență dacică. De aici se trage elementul de originalitate incontestabil și caracterul său ancestral, atât de apreciat și dincolo de granițele României. Nicăieri în țară doina nu este mai dulce decât pe Valea Bistriței Gorjene, acolo unde natura și ființa umană se contopesc într-un mod desăvârșit, zămislind o artă unică și irepetabilă. 

Cu excepția baladelor și a doinelor, muzica din Gorj se caracterizează și prin cântece populare tradiționale, cântate cu ajutorul orchestrelor. La petreceri, nunți și sărbători religioase, muzica răsună peste comunele din zonă, fiind acompaniată de cele mai săltărețe jocuri. Între acestea, amintim dansurile populare ca hora, sârba, târcolul, brâul, ungurica, rustemul, bordeiașul sau frunza. Sunt jocuri ale euforiei și descătușării, energice ca toate dansurile populare oltenești. În ele poți identifica ușor pasiunea și pofta intensă de viață a românilor din sud-vestul țării.

Muzica tradițională ce îmbracă în sărbătoare localitățile de pe malul Bistriței de Gorj se diferențiază prin elemente deosebite, a căror valoare culturală uriașă a fost recunoscută inclusiv de jurii internaționale specializate. Baladele, doinele, cântecele și jocurile populare din zona Gorjului nu sunt doar părți ale patrimoniului cultural imaterial românesc, ci reprezintă, fără exagerare, o reală comoară a Văii Bistriței.

Surse articol:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Folclorul_muzical_din_Gorj 
https://www.radiounirea.ro/doina-cantecul-romanilor-inclusa-in-patrimoniul-imaterial-al-umanitatii-unesco-22788.html 
https://adevarul.ro/locale/turnu-severin/povestea-iovan-iorgovan-voinicul-brat-buzdugan-cea-mai-tulburatoare-balada-valea-cernei-1_5513de21448e03c0fdecbe89/index.html 
https://gorjeanul.ro/portul-si-dansul-popular-au-fost-sarbatorite-la-targu-jiu/