La români, Crăciunul, sărbătoarea sfântă a Nașterii Domnului Iisus Hristos, este de departe cea mai importantă zi a anului. Celebrată pe data de 25 decembrie, ziua de Crăciun generează tradiții, obiceiuri, evenimente și petreceri chiar și cu aproape o lună înainte, când nu doar românii, ci și majoritatea creștinilor de pe mapamond intră în febra sărbătorilor de iarnă. 

Tot mai des auzim printre sociologi și psihologi teoria conform căreia cu fiecare an care trece asistăm la comercializarea tot mai accentuată a Crăciunului. În acest sens, apare și reproșul general că experiențele moderne și stilul american de a transforma peste tot în lume Crăciunul într-un „Christmas” colorat, glamouros, strălucitor, încărcat cu mâncare și cadouri, însă lipsit de substanță, eclipsează datinile strămoșești ale fiecărui popor. 

Cu toată tentația globalizării Crăciunului și a uniformizării activităților din această frumoasă perioadă a anului, în țara noastră mai există comunități care păstrează tradițiile și ritualurile de altădată, respectându-le ca la carte. Acolo unde oamenii n-au uitat adevăratul spirit românesc de sărbătoare și datinile moștenite de la străbuni, se așteaptă un altfel de Crăciun. Unul original, pur românesc, cu puternice influențe daco-romane. 

Un astfel de loc este reprezentat de satele de pe malul Bistriței Gorjene, locuite de oameni care știu să petreacă și care își transmit obiceiurile din generație în generație, indiferent cât de greu le-ar fi. Chiar și atunci când unii dintre ei se află la mii de kilometri depărtare de casa părintească… 

Dincolo de împodobirea brazilor și de pregătirea unor feluri de mâncare tipic românești, precum sarmalele, caltaboșii, cârnații, toba sau cozonacii, tradiția colindatului este comună peste tot în România. În zona Gorjului ea este cu atât mai specială cu cât există o categorie particulară de colindători numită „pițărăi”. În mai toate satele gorjene, pițărăii sunt copii care nu cântă colindele, ci le recită, făcând diverse urări și cerând mere, nuci, colaci, sau preparate tradiționale. Dintre versurile recitate de micuții pițărăi, cele mai celebre sunt: „Dă-mi ficatu’ şi cârnatu’ că, de nu, mă duc la altu’” ori „Bună ziua lui Ajun/ Că-i mai bună-a lui Crăciun/ Că-i cu miei/ Cu purcei/ Merg copiii după ei [...] Dă-ne nuci/ Că-s dulci [...]”. Obiceiul este vechi de pe vremea dacilor și apărat cu toate armele de localnicii din sud-vestul țării, care își cresc copiii cultivându-le în suflete respectul și admirația față de tradițiile populare românești. La origini, ritualul pițărăilor se ținea ca ofrandă pentru divinitate și drept mulțumire pentru rodnicia pământului și a pomilor. 

În satul Padeș din județul Gorj, dar și în împrejurimi, s-a produs o reinterpretare a obiceiului colindătorilor. Astfel, pițărăii sunt tineri bărbați cu vârste cuprinse între 16 și 30 de ani, care poartă măști și port popular. În Ajunul Crăciunului, ei se strâng într-un grup mai mare în capul satului, de unde pleacă să colinde și sunt primiți de gazde cu bunătăți culinare. 

Un alt colind foarte cunoscut în zona Gorjului este „Steaua”. Cântat îndeosebi de copii și de adolescenți în Seara de Ajun, colindul are semnificații și implicații aparte. Steaua cu care se pornește la colindat este împodobită cu beteală și hârtie creponată sau staniol. Pe fața stelei este reprezentată o scenă din Nașterea Domnului, iar aceasta este alcătuită din 12 colțuri, simbolizând cele 12 luni din calendar. Copiii sunt încolonați doi câte doi, unul în spatele celuilalt, și în timp ce cântă fiecare câte un vers, unul dintre ei învârte steaua. 

În dimineața de Ajun, preotul trece pe la toate casele satelor de pe malul Bistriței Gorjene, sfințind locuințele sătenilor. Oamenii sărută icoanele, crucile și se închină, iar preotul stropește odăile și obiectele cu busuioc și apă sfințită. În aceeași seară, fetele de măritat obișnuiesc să-și pună busuioc și sub pernă pentru a-și afla ursitul, la fel ca în alte seri de sărbătoare aidoma celor de Sfântul Andrei, de Sânziene sau de Bobotează. 

Între Crăciun și Anul Nou, gorjenii mai practică și alte obiceiuri frumoase, menite să realizeze o trecere de bun augur între ani și să îmbuneze spiritele Revelionului. O astfel de datină este umblatul cu „Capra” sau „Brezaia”, când un colindător care face urări oamenilor este deghizat în capră și înconjurat de alți colindători ce strigă, cântă și joacă în jurul său. De asemenea, tradiția sorcovitului este foarte întâlnită printre copiii din regiunea Olteniei, iar aceasta este însoțită de „datul la grindă”, care se face de către moșii copilului. Colindul sorcovei este unul dintre cele mai faimoase și mai vechi din România. Sorcova este confecționată dintr-un băț și din flori colorate de hârtie creponată. Copiii, primiți cu bucurie și mândrie de gazdele lor, cântă și recită: „Sorcova vesela/ Să trăiți, să înfloriți/ Ca un măr, ca un păr/ Ca un fir de trandafir/ Tare ca piatra, iute ca săgeata/ Tare ca fierul/ iute ca oțelul” și în încheiere rostesc: „La anul și la mulți ani!”.   

Pe lângă aceste versuri, în zona Gorjului se mai spune și „Plugușorul”, un alt colind ce vestește sfârșitul unui an și începutul altuia nou, care se dorește a fi îmbelșugat și plin de roade. „Plugușorul” conține versuri dedicate îndeletnicilor agrare ale sătenilor români: „Iarna-i grea, omătu-i mare/ Semne bune anul are/ Semne bune de belșug/ Pentru brazda de sub plug.”   

Satele din nordul județului Gorj sunt izvoare de artă populară și nuclee ale celor mai interesante și mai vechi rituri românești cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Indiferent de trecerea nemiloasă a timpului, de evoluția rapidă a tehnologiei, de efectul de „boom” al globalizării, prin inima Gorjului de Nord va curge mereu un sânge românesc, învolburat și păstrător al datinilor ancestrale. Acolo unde mai credem în Crăciunul autentic românesc, obiceiurile și tradiția iau locul practicilor comerciale care transformă Nașterea Domnului într-un eveniment al risipei și al opulenței. Iar atâta vreme cât in aceste sate va arde flacăra iubirii de patrie și de neam, adevăratele sărbători românești nu vor pieri niciodată!      

Surse articol:   https://adevarul.ro/locale/timisoara/pitaraii-singurii-colindatorii-dreptul-mearga-casa-casa-doar-ceara-da-mi-ficatu-carnatu-ca-nu-duc-altu-1_585aa7e75ab6550cb8a381e4/index.html https://www.gorjtv.ro/2020/12/24/traditii-si-obiceiuri-de-craciun/ https://www.gorjtv.ro/2020/12/24/traditii-si-obiceiuri-de-craciun/  http://www.traditieialomita.ro/obiceiuri/cu-data-fixa/colinde-si-obiceiuri-de-iarna/