29 noiembrie 2021 / Delia Mitroi

Tradiții și superstiții de Sfântul Andrei 
pe Valea Bistriței de Gorj

Sărbătoarea Sfântului Andrei este una specială pentru români, fiind asociată în popor cu o multitudine de tradiții și de credințe cu origini păgâne. Învăluită în misticism, caracterizată de superstiții diverse, dar și de obiceiuri care împletesc misterul pe de-o parte și romantismul pe de alta, ajunul Sf. Andrei este considerat un fenomen în sine. De la natură, până la vreme, viață, moarte și dragoste, toate aspectele ar fi influențate de unele întâmplări care s-ar desfășura în această noapte bizară. 

Sfântul Andrei s-a născut în anul 6 î.Hr. la Betsaida, în Israelul înglobat de Imperiul Roman. Frate cu Simon Petru, înainte de a deveni unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus, Sfântul Andrei a fost ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul. A murit în ziua de 30 noiembrie a anului 60, la Patras, în Grecia, fiind răstignit pe o cruce în formă de X (cunoscută azi sub numele de „crucea Sfântului Andrei”). Este totodată apostolul care a creștinat neamul românesc, propovăduind Evanghelia printre geto-daci. De aceea, poporul român acordă acestui sfânt o atenție deosebită și un respect aparte. 

În Dobrogea, locul pe unde a trecut sfântul este marcat în zilele noastre de Mănăstirea Peștera Sfântului Andrei, situată în apropierea satului Ion Corvin din județul Constanța. Semnificațiile acestei mănăstiri sunt cu atât mai profunde, cu cât în interiorul acesteia se află încă un pat de piatră pe care se spune că se odihnea însuși mucenicul lui Hristos. 

Satele de pe malul Bistriței Gorjene, cunoscute pentru practicarea unora dintre cele mai frumoase obiceiuri românești de sărbători, nu se dezmint nici de Sfântul Andrei. Localnicii din împrejurimile Peștișaniului încă mai urmează unele rânduieli împământenite de secole pe aceste pământuri. Mai mult, în virtutea respectării datinilor de Sfântul Andrei, chiar în aceste zile s-a anunțat organizarea unui târg dedicat acestei sărbători la Tismana. 

Se spune că în ajunul Sfântului Andrei cerurile ar fi deschise, iar spiritele celor morți ar umbla slobode printre oameni. De aceea, în credința populară, se crede că noaptea de 29 spre 30 noiembrie este noaptea strigoilor și a vârcolacilor, dar și „un paradis” al vrăjitoarelor. Ideea este adesea reiterată în artele vizuale sau în operele literare ale autorilor români. Un exemplu în acest sens îl constituie celebra poezie a lui Vasile Alecsandri, „Noaptea Sfântului Andrii”, unde încă din prima strofă aflăm cât de înfricoșătoare și de plină de emoții este această sărbătoare: „Zgomot trist în câmp răsună!/ Vin strigoii, se adună!/ Părăsind a lor secrii./ Voi, creștinelor popoare,/ Faceți cruci mântuitoare,/ Căci e noaptea-ngrozitoare,/ Noaptea Sfântului Andrii!”. 

Acest eveniment cu evidente accente mistice se leagă și de un simbol puternic pentru neamul românesc, și anume acela al lupului, blazon al strămoșilor noștri geto-daci. S-a scris că în ajunul sărbătorii lupii ar vorbi între ei, spunând lucruri înfiorătoare și ar capăta puteri supranaturale. Oamenii care i-ar întâlni în această noapte sau care le-ar înțelege graiul ar muri pe loc. De asemenea, pentru alungarea vârcolacilor sau a spiritelor rele, sătenii obișnuiau pe vremuri să-și ungă porțile, ușile, ferestrele și cotețele animalelor cu usturoi zdrobit. 

Dincolo de aspectele demne de exploatat în filmele horror, Sărbătoarea Sfântul Andrei are și o latură ceva mai romantică. Este vorba despre posibilitatea ca fetele nemăritate să-și ghicească ursitul. Există mai multe metode prin care tinerele gorjence încearcă să primească informații din viitor. Tradiția spune că în această noapte sfântă, fetele de măritat ar trebui să-și pună sub pernă un fir de busuioc pentru a-și visa alesul. O tradiție ceva mai alambicată prevede faptul că fetele ar trebui să-și așeze sub pernă 41 de boabe de grâu, iar cele care visează că cineva le ia grâul se vor mărita în anul următor. O altă superstiție care își trage seva în practicile pre-creștine menționează că în noaptea Sf. Andrei, fetele ce se așază goale în fața a două oglinzi paralele, într-o cameră întunecoasă, ținând în mâini două lumânări, nu vor putea să-și vadă doar ursitul, ci și frânturi din viețile lor viitoare. 

Un alt domeniu care se pune în discuție în noaptea de 29 spre 30 noiembrie este cel al vremii. Mai exact, în popor se crede că dacă cerul va fi senin și cu stele, iarna va fi mai scurtă și mai blândă. Dacă din contră, avem parte de lună plină sau de o noapte întunecată, cu nori, ploaie sau ninsoare, atunci vom avea o iarnă lungă și grea, cu multă zăpadă. 

Între tradiție și modernitate, între religie și supersitiție, între sacru și ocult, între rugăciuni stăruitoare și vrăjitorii înspăimântătoare, sărbătoarea Sfântului Andrei este una dintre cele mai importante și pe Valea Bistriței de Gorj, în locul unde natura rezonează mereu cu inimile localnicilor. Acolo, la talpa satului românesc, crucea Sfântului Andrei și credința ortodoxă veghează din umbră peste năzuințele oamenilor...

Surse articol:    https://www.igj.ro/newsalert/traditii-si-superstitii-de-sfantul-andrei-2.html  https://www.sgorj.ro/targ-de-sf-andrei-la-tismana/  https://www.gorjonline.ro/traditii-si-superstitii-in-noaptea-de-sfantul-andrei/  https://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-apostol-andrei/pestera-sfantului-andrei-72885.html   https://turistprinromania.com/2016/11/30/sfantul-andrei-traditii-si-obiceiuri/   https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-apostol-andrei-cel-intai-chemat-ocrotitorul-romaniei